VANEDDI SENZA SORTI
Abbanniava ciavuru di festa
u sfinciunaru fermu mmenzu o chianu
e attornu tuttu un sbardu di picciutteddi
a rispirari dda grazia di Ddiu.
I panara calati di li barcuna
cugghevanu grappi di pumadoru
e pampini di basilicò arrialati
mentri cchiù sutta davanti li catoj
linzola janchi isati cu li canni
parevano banneri
chi s’arrinnevanu a la fami.
Ah,chi miseria dintra ddi vaneddi
vaneddi senza sorti!
Eppuru tannu supra li cincu liri
c’era stampatu un grappiceddu d’uva
quasi na spiranza.
Ma li poveri avìanu a vinnignari
jurnati sani p’accucchiari na cartata di pasta
ntrusciata dintra li falara.
Ora a li casi ci sburderu l’arma
a li funtani ci scipparu puru li cannola
e li balati cummigghiati di munnizza
s’hannu a struppiari l’ossa
p’allungari na taliata supra li stiddi.
.